Noaptea

Si uite asa am adormit seara si m-am trezit in mijlocul noptii. Partea interesanta din aceasta experienta este ca poti redeveni copil. Ce vreau sa zic prin asta? Eu cand ma trezesc asa ma trezesc cu acea frica de necunoscut si de intuneric pe care toti o avem cand suntem mici - frica monstrului care asteapta sa ne manance daca ne uitam sub pat. Si ca toata experienta sa fie completa cand am iesit din camera usa de la debara era deschisa...lucru ciudat care pare aproape imposibil - acea usa nu poate sa se deschida singura. Am ales desigur optiunea fara sens pentru un om care simtea din nou frica de intuneric asa ca m-am uitat inauntru fara sa aprind lumina si ce am gasit? Nimic. Ce altceva, timpul a trecut si nici macar imaginatia nu imi mai joaca feste ca in acele vremuri cand tremuram singur in pat dupa ce vedeam un film horror. Poate prea multe filme de acest gen. am ramas totusi cu ceva din acele vremuri - o imaginatie bogata. Cred ca ar trebui pretuite aceste momente de frica irationala, macar asa putem sa ne aducem aminte ca am fost si noi copii candva...

Si eu cu ce ma aleg?

Am o tendinta total idioata de a-mi face mai multe griji despre ce vor altii. Cica ar fi altruism sau ceva in genu. Nici nu vreau sa mai stiu. Am incercat si eu odata sa fac ce e mai bine pentru mine si raspunsul pe care l-am primit a fost "Tu nu-ti dai seama cum m-ar afecta asta pe Mine?"...absolut genial. Si acum stau si gatesc minciuni la foc mediu asteptand sa fiarba si sa de-a pe afara...doar ca de data asta voi stii ca nu am facut ceva inimaginabil...sunt un nenorocit, sigur...dar uneori mai am dreptul sa ma gandesc la mine. Sau cel putin imi place sa cred ca am acest drept desi s-ar putea sa se dovedeasca ca e inca o iluzie in aceasta lume formata din oglinzi. Indiferent de rezultat ma voi simti un pic mai linistit ca am incercat si eu sa ma gandesc la mine si daca am facut o prostie macar am facut-o la maxim. Carpe Diem!

Si cu intarziere, I give you my current theme song.

N-am ce face

Dintr-o plictiseala inimaginabila si probabil temporara am decis sa deschid acest blog. Pentru ce-i care ar vrea sa stie el a luat fiinta Duminica 14 Dec '08 la 5 dimineata. De ce imi faceam blog la ora asta? Nici eu nu am nici cea mai vaga idee but hey...enjoy. In continuare una dintre escapadele mele cu un pix si o hartie de pe vremea cand lumea m-a lovit cu un tir intre ochi.

La naiba cu lumea asta si cu toate parerile preconcepute, rasismul si ura! La naiba cu tot ce e pe pamant! Urasc si Iubesc tot ce este pe planeta. Ma contrazic in mod constant si in mod prostesc. Ne indreptam toti impreuna spre o groapa uriasa din care n-o sa mai iesim si toate fiindca nu suntem in stare sa folosim una din emotiile de baza cu care e dotat orice om – iubirea. Avem capacitatea sa ne iubim, sa prosperam impreuna cu noi insine si cu natura. Ce Sansa ! Ce Sansa ratata ! Putem sa ne iubim si nu pentru ca asa ne spune religia sau pentru ca vrem sa ne salvam sufletul de chinuri eterne. Putem sa iubim pentru ca suntem oameni si este normal.Suntem dotati cu acest sentiment inaltator. Atunci de ce nu o facem ? De ce sunt fortat in mod constant sa urasc oamenirea asta pe care o iubesc atat de mult ? Ne trebuie schimbari drastice, dar cum sa se realizeze ? Nu stim in ce directie vrem sa mergem si ne plimbam pe coclauri ca niste betivi pe punctul de a intra in sevraj pentru ca nu avem de unde sa procuram urmatoarea doza de tarie. Neviata noastra de azi e dovada prostiei noastre. Oamenii se cearta pentru bani si am ajuns la trista realizare ca sufletul a fost inlocuit de bani in aceasta era iar pe noi, cei putini, care il mai avem ne doare ingrozitor. Solutii exista dar nu sunt cautate de multi iar cei care le au sunt facuti sa dispara. Lumea e cu total aiurea ! Vad in fiecare zi oameni mari care se ascund in depresiunile vietii si oameni mici care stau pe culmile muntilor ! Chiar nu poate exista egalitate ? E firesc sa te intereseze cei de langa tine si sa le vrei binele celor din jurul tau daca nu pentru alt motiv macar pentru linistea sufleteasca. Cred si sper ca a existat o vreme cand oamenii gandeau asa. Sau mai bine zis cand simteau asa. Incep sa scriu prostii ! Au fost si altii care au spus si scris lucrurile astea ! Si nimic nu s-a schimbat... ce pot sa schimb eu ? Sper cu toata fiinta mea ca pot schimba multe ! E nevoie doar de o impingere usoara pentru a face un bolovan mare sa se rostogoleasca in jos pe deal. E nevoie de noi, cei putini si puternici, ca sa schimbam ceva !