marți, 24 ianuarie 2012

Reculegere

Mi-am adus aminte si eu de acest blog daca poate fi numit asa.Pana la urma nu stiu daca vreau sa imi pun gandurile aici pare, poate, prea la vedere. Parca nu mai am timp sa mai stau sa ma gandesc in gol la tampenii pe care sa le mai si scriu pentru toata lumea care se impiedica si cade aici.
Tot ce stiu e ca au fost multe schimbari in viata mea si poate si in perspectivele mele. E greu sa te analizezi corect in mare parte a timpului chiar daca faci tampenii e mai usor sa gandesti ca ai dreptate decat sa admiti ca ai facut sau zis tampenii. Dar la naiba macar eu sa imi dau dreptate daca altii nu, uneori e nevoie si de asta.
A trecut ceva timp si nu sunt unde vreau nu sunt cu cine vreau si fericirea mea e cel putin precara. Nu reusesc sa imi dau seama exact momentul in care totul a inceput sa mearga la vale dar stiu cand au inceput sa mearga un pic mai bine unele lucruri pe cand altele au luat traiectorii catastrofale spre abis. Poate e un moment bun sa ma concentrez pe alte lucruri sau poate ar trebui sa realizez ceva din viata mea amoroasa actual inexistenta. Indiferent de concluzia mea rezultatul e acelasi - am ajuns un paria pentru o persoana la care tineam foarte mult. Ciudat cum se intampla lucrurile astea mai ales cand nu stii de ce si nu iti dai seama de ce esti blamat pentru adevar desi ca sa fie toate spuse acea realitate, cel putin din punctul meu de vedere, am livrat-o sub o forma nepotrivita...ce fac si nervii din om. Aceasta e problema mea de multe ori, incerc sa imi tin emotiile sub cheie pentru a imi mentine propria idee ca sunt o persoana calma in mare parte din situatii si pot sa analizez evenimentele intr-un mod apropiat de obiectivitate DAR cand nu mai reusesc sa ma controlez reactionez prea puternic si apoi ma calmez repede...but the damage is done.

marți, 27 ianuarie 2009

Noaptea

Si uite asa am adormit seara si m-am trezit in mijlocul noptii. Partea interesanta din aceasta experienta este ca poti redeveni copil. Ce vreau sa zic prin asta? Eu cand ma trezesc asa ma trezesc cu acea frica de necunoscut si de intuneric pe care toti o avem cand suntem mici - frica monstrului care asteapta sa ne manance daca ne uitam sub pat. Si ca toata experienta sa fie completa cand am iesit din camera usa de la debara era deschisa...lucru ciudat care pare aproape imposibil - acea usa nu poate sa se deschida singura. Am ales desigur optiunea fara sens pentru un om care simtea din nou frica de intuneric asa ca m-am uitat inauntru fara sa aprind lumina si ce am gasit? Nimic. Ce altceva, timpul a trecut si nici macar imaginatia nu imi mai joaca feste ca in acele vremuri cand tremuram singur in pat dupa ce vedeam un film horror. Poate prea multe filme de acest gen. am ramas totusi cu ceva din acele vremuri - o imaginatie bogata. Cred ca ar trebui pretuite aceste momente de frica irationala, macar asa putem sa ne aducem aminte ca am fost si noi copii candva...

miercuri, 21 ianuarie 2009

Si eu cu ce ma aleg?

Am o tendinta total idioata de a-mi face mai multe griji despre ce vor altii. Cica ar fi altruism sau ceva in genu. Nici nu vreau sa mai stiu. Am incercat si eu odata sa fac ce e mai bine pentru mine si raspunsul pe care l-am primit a fost "Tu nu-ti dai seama cum m-ar afecta asta pe Mine?"...absolut genial. Si acum stau si gatesc minciuni la foc mediu asteptand sa fiarba si sa de-a pe afara...doar ca de data asta voi stii ca nu am facut ceva inimaginabil...sunt un nenorocit, sigur...dar uneori mai am dreptul sa ma gandesc la mine. Sau cel putin imi place sa cred ca am acest drept desi s-ar putea sa se dovedeasca ca e inca o iluzie in aceasta lume formata din oglinzi. Indiferent de rezultat ma voi simti un pic mai linistit ca am incercat si eu sa ma gandesc la mine si daca am facut o prostie macar am facut-o la maxim. Carpe Diem!